Din ciclul: Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor

Daca vrei sa (re)traiesti perioada anilor ’80 mergi la receptia si restaurantul hotelului Economat din Sinaia. Acolo parca timpul a batut pasul pe loc. E o senzatie incredibila si cred ca, intr-un fel, perfecta pentru nostalgici sau pentru curiosii care vor sa vada cum a fost atunci. Nu numai locul in sine dar si oamenii sunt la fel ca atunci, costumati, coafati si cu aceeasi atitudine.

Si tot la Sinaia, poate nu stiati :D, exista o telegondola nou-nouta, moderna si silentioasa.

Sinaia, martie 2009

Anunțuri

Din ciclul: Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor

Tulcea

Imi este drag orasul asta pentru ca aici am legat primele prietenii, am mers pentru prima data la gradinita si apoi la scoala, am avut primul abonament la biblioteca si cel mai fain costum de bal mascat, si pentru ca mancam aproape in fiecare zi peste.
Dar asta se intampla acum mai bine de 20 de ani. Astazi, pe locul de joaca al copilariei mele cu leagane si nisip, troneaza o padure de garaje ruginii.

Santierul naval

Debarcader

Salvati Delta si campania cu impact vizual Operatiunea anti-monstru:

„Gunoaie sa arunci la mama ta, nu la mama natura!”

„Un pet dispare in 800 de ani. Nesimtii niciodata! Desi sunt biodegradabili.”

Tulcea, martie 2009

Din ciclul: Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor

Vacanta de primavara tocmai s-a incheiat iar eu m-am intors din Romania cu o multime de ganduri, framantari si nelinisti, stari care nu au nicio legatura cu relaxarea mult-dorita dupa un an obositor. Incontestabil tara asta e locul celor mai multe contradictii si al schimbarilor (nu neaparat necesare).

Am gasit un Bucuresti prafuit, poluat, asurzit de claxoane, in care nu numai ca sofer dar si ca simplu pieton iti este pusa rabdarea la grea incercare. Mersul serpuit printre masinile parcate pe trotuar sau cele care blocheaza intersectia (si implicit trecerea de pietoni) sau pur si simplu feritul de soferii care nu fac diferenta intre trotuar si strada. Am vazut insa piste de biciclete, semnalizate frumos cu linii de un galben-reflectorizant. Singurii biciclisti care circulau erau cu food delivery si culmea, nici unul nu era pe pista special amenajata ci pe strada. Mi se pare frumos gestul de a lasa masina acasa in favoarea pedalelor dar ce te faci cu gazul si praful pe care il inhalezi pe tot parcursul drumului?

In continuare mi se pare ca in Romania nu ai nicio sansa sa te bucuri de viata sociala ca nefumator. Si asta pentru ca toata lumea fumeaza foarte mult.
Fumatul pasiv este la fel de nociv ca si cel activ cu singura diferenta ca un fumator activ suporta mai usor fumul intr-un spatiu inchis. Unele baruri s-au gandit insa si la nefumatori si au postat langa usa de la intrare o tablie cu mesajul: „Aici este loc pentru nefumatori”. Cu alte cuvinte, dragi nefumatori (daca existati), iesiti „de luati” o gura de aer afara din bar, pentru ca noi nu deschidem geamurile din principiu iar ventilatia e de mult depasita.

Cateva zile la rand am cautat o oaza de liniste si aer curat si am gasit urmatoarele locuri (foarte valoroase!):
– ceainăria Serendipity, în apropierea parcului Grădina Icoanei – o placere sa stai in leagan in bataia soarelui la un ceai si turta-dulce
– Violeta’s Vintage Kitchen – cu mancare si vin bun. Locul asta mi-a placut mult si pentru ca a avut decenta si curajul de a spune NU fumatului in timpul mesei. O chestiune de bun simt, dupa parerea mea.

Cateva poze *zen* din habitatul Deltei, unde stufarisul arde o data cu gramezile de gunoaie aruncate pe marginea soselei.

Acolo unde natura ar vrea sa se simta ca la ea acasa.

Habitatul Deltei Dunarii, martie 2009

– va urma –