Iulia, pe cand avea cinci ani

Iulia pe cand avea cinci anicand ma gandesc la copilarie imi aduc aminte de poznele pe care le faceam, minciunilele gogonate pe care le spuneam razand in hohote si invatatura de minte, sub forma mustrarilor haios interpretate de personajul mama. Nu pot sa uit o intamplare din scoala care mi-a ramas invatatura de minte pana in ziua de azi. Cand mi se intampla sa iau note mici, atat de mici incat nu ma simteam in stare sa duc carnetul de note mamei sa-l semneze, ‘ceva’ imi spunea ca trebuie sa o protejez de eventualele stari de neliniste. Drept prin urmare aplicam formula de imitare a semnaturii, din dreptul notelor mari in dreptul notelor mici. Intr-una din zilele sfarsitului de trimestru, in timp ce rasfoaiam carnetul de note pregatindu-l pentru trecerea mediilor, gasesc pe ultima fila urmatoarea mentiune: „Tovarasa invatatoare, va rog sa-i scadeti nota la purtare elevei Lefter Iulia pentru falsificarea semnaturii in carnetul de note. Semnat: mama”