Scrisoare de primavara

uitata pe o banca, in parc.

Anunțuri

Principles of Lasers

[Foto: Otilia rasfoind primul capitol si imitandu-l pe tati :D]

Maine implinim 2 ani si 2 luni. E frumoasa varsta asta, am inceput din nou sa ne intelegem dupa o perioada rebela in care am crezut ca o sa-mi dau demisia din job-ul de mama.
De la o zi la alta Otilia se schimba enorm. Cand se trezeste dimineata parca e alt copil, atat de puternica mi se pare transformarea. E fantastic de frumos, interesant pe de o parte si teribil de greu (mai ales pentru ea) pe de alta parte.
Mi se pare interesanta perceptia oamenilor legata de varsta de 2 ani, varsta la care copilul este deja maaare, intelege muuult mai mult si ar trebui sa fie muuult mai cuminte. Faptul ca intelege mai mult este echivalent cuminteniei ma scoate din minti. Dar despre asta alta data.

Maine sarbatorim, avem o zi in care vom face numai ce ne place. :)

Smucky, acest barometru al starilor noastre

[Foto: Smucky sub povara lucrurilor]

De cand ma stiu am avut o pisica in preajma, chiar daca nu mi-a „apartinut” neaparat. Stiu ca iti simt starea, ca te simt… sau te „miros”. :)

Acum cateva zile Otilia nu se simtea prea bine. Nu avea febra, nu era racita, avea doar o stare de… sa-i spunem indispozitie. S-a culcat mult mai devreme decat de obicei iar noi ne asteptam sa se trezeasca in orice clipa. Smucky s-a asezat langa ea, in pat. Mult mai aproape decat ar indrazni vreodata sa se apropie. Ciudat, mi-am zis, nu pare bolnavioara. Si totusi da, pisicile simt, simt cand nu te simti bine si stiu exact acolo unde te doare…