Detalii de vacanta (5) – Primul zbor


Poze facute in aeroportul din Düsseldorf, inainte de imbarcare. Singurele care au iesit cat de cat. Este aproape imposibil sa fotografiezi un copil care e mereu pus pe fuga spre scarile rulante sau spre picioarele calatorilor grabiti.

Am mers muuuult, am cautat cele mai ocolite cai pana la poarta de imbarcare.
Ne-am plimbat cu liftul, am apasat pe toate butoanele, sus-jos, jos-sus.
Am mancat.
Am facut cu mana pilotilor care se pregateau de decolare. Si ei noua.
Ne-am imbarcat ultimii desi am ajuns primii. A auzit tot aeroportul cand am fost chemati la poarta de imbarcare desi eram acolo, sub nasul stewarzilor, tinandu-ne foarte strans de o bara pe care vroiam sa ne cocotam n e a p a r a t. Avionul putea sa astepte, cocotatul nu.
Stat chinuit in centura la decolare si aterizare (zau ca dureaza mult procedurile astea doua).
Tipat si urlat cam 80% din durata zborului.
Am ajuns la destinatie extenuate si cu urechile infundate.

Revenim…

…dupa o vacanta tumultoasa, deloc odihnitoare dar cu multe invataminte de viata, desigur.
Vacanta cu un copil nu e de fapt vacanta. Mai exact, copilul e in vacanta, tu nu. Cumva trebuie sa invat sa accept asta.

In alta ordine de idei, ne mutam. Nu cu blog-ul ci cu casa.
Azi am avut prima zi de scos toate cele uitate prin subsol sau mansarda si pus in strada pentru culegatorii de maine dimineata. E incredibil ce mult / multe se aduna si cat gunoi de fapt producem. Ar trebui sa invat ceva si din asta.