2011

La inceputul anului mi-am propus sa invat sa traiesc SIMPLU. Sa ma bucur de lucruri simple (aici ma ajuta mult Otilia), sa ma imbrac si sa mananc simplu, sa fiu smerita, sa citesc (niciodata ziarele) si sa las totul sa curga, sa vina asa cum e sa vina. Lucruri simple as spune.
Ei bine, dupa trei luni trecute, simplitatea asta mi se pare tare complicata si incruntarea din privire imi spune ca sunt la ani lumina distanta de ea. Acum am impresia ca ce mi-am propus e o utopie si ca poate cei ce reusesc asta sunt cei ce se rup complet de societate, de sistem.

Adunate…

…de la locul de joaca.

Avem o colectie impresionanta de pietricele, scoici, greble si alte nimicuri aruncate de oameni mari sau mici, fumatori sau nefumatori. Si totusi, pisica din imagine mi-a fost inmanata cu mare darnicie inainte de a pasi in laboratorul Gurita, tocmai atunci cand faceam semne disperate si ma pregateam sa rostesc cuvantul care incepe cu „N” si se termina cu un „U” prelung. Deci, mai este o speranta!