Din ciclul: Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor

Vacanta de primavara tocmai s-a incheiat iar eu m-am intors din Romania cu o multime de ganduri, framantari si nelinisti, stari care nu au nicio legatura cu relaxarea mult-dorita dupa un an obositor. Incontestabil tara asta e locul celor mai multe contradictii si al schimbarilor (nu neaparat necesare).

Am gasit un Bucuresti prafuit, poluat, asurzit de claxoane, in care nu numai ca sofer dar si ca simplu pieton iti este pusa rabdarea la grea incercare. Mersul serpuit printre masinile parcate pe trotuar sau cele care blocheaza intersectia (si implicit trecerea de pietoni) sau pur si simplu feritul de soferii care nu fac diferenta intre trotuar si strada. Am vazut insa piste de biciclete, semnalizate frumos cu linii de un galben-reflectorizant. Singurii biciclisti care circulau erau cu food delivery si culmea, nici unul nu era pe pista special amenajata ci pe strada. Mi se pare frumos gestul de a lasa masina acasa in favoarea pedalelor dar ce te faci cu gazul si praful pe care il inhalezi pe tot parcursul drumului?

In continuare mi se pare ca in Romania nu ai nicio sansa sa te bucuri de viata sociala ca nefumator. Si asta pentru ca toata lumea fumeaza foarte mult.
Fumatul pasiv este la fel de nociv ca si cel activ cu singura diferenta ca un fumator activ suporta mai usor fumul intr-un spatiu inchis. Unele baruri s-au gandit insa si la nefumatori si au postat langa usa de la intrare o tablie cu mesajul: „Aici este loc pentru nefumatori”. Cu alte cuvinte, dragi nefumatori (daca existati), iesiti „de luati” o gura de aer afara din bar, pentru ca noi nu deschidem geamurile din principiu iar ventilatia e de mult depasita.

Cateva zile la rand am cautat o oaza de liniste si aer curat si am gasit urmatoarele locuri (foarte valoroase!):
– ceainăria Serendipity, în apropierea parcului Grădina Icoanei – o placere sa stai in leagan in bataia soarelui la un ceai si turta-dulce
– Violeta’s Vintage Kitchen – cu mancare si vin bun. Locul asta mi-a placut mult si pentru ca a avut decenta si curajul de a spune NU fumatului in timpul mesei. O chestiune de bun simt, dupa parerea mea.

Cateva poze *zen* din habitatul Deltei, unde stufarisul arde o data cu gramezile de gunoaie aruncate pe marginea soselei.

Acolo unde natura ar vrea sa se simta ca la ea acasa.

Habitatul Deltei Dunarii, martie 2009

– va urma –

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s