Goana dupa pantoful papusii

Pentru ca se apropie Craciunul [da, da, chiar daca e abia 30 noiembrie in Düsseldorf s-a facut deja bradul, copacii s-au impodobit cu luminite, lumea bea Glühwein la Weihnachtsmarkt, manaca gasca cu varza rosie sau Reibekuchen, si peste tot rasuna cantece de sezon] am sa-mi aduc aminte, special pentru Irene, de cum am inceput eu sa caut locul in care se „pituleau” cadourile de Craciun.

Probabil ca increderea in profesionalismul mosului barbos ar fi fost de lunga durata daca cu cateva zile inainte de termenul sosirii lui nu as fi gasit pe covorul din sufragerie pantofiorul unei papusi care nu se afla [inca] in colectia mea. Prima reactie a fost sa-i aduc la cunostinta mamei ca o papusa miniona si-a pierdut pantofiorul in sufrageria noastra si ca tare mi-as dori sa-l restitui personal.

Raspunsul evaziv si destul de neconvingator acordat mi-a intarit convingerea ca „obiectul” se afla in teritoriu si m-a determinat sa pornesc in cautare prin toate cotloanele cu un sigur scop, acela de a restitui papusii pantoful pierdut.
Elaboram strategii care urmau sa ma proiecteze tocmai pe dulapurile agatate pe peretii bucatariei. Dintr-o masa si un scaunel construiam piramide „sinucigase” [nu de putine ori se intampla ca scaunelul sa-mi zboare de sub picioare si sa raman suspendata cu mainile agatate de dulap] dar niciun efort nu era prea mare sau de prisos pentru un astfel de scop.

Dupa cautari asidue am gasit-o, era pe cel mai inalt dulap, intr-o cutie din plastic. I-am pus pantofiorul si am asteptat cuminte pana cand mi-a adus-o mosul.

In fotografie se afla cel mai mare vanator [pe care il cunosc eu, desigur] de cadouri de Craciun cu [mult-iubita] hainuta rosie si caciuloiul maro:

Anunțuri