Spuma zilelor

 

citita in tren sau autobuz, in diferite sali de asteptare sau mangaindu-l pe Smucky, dar niciodata in pauza de masa sau inainte de culcare. De prea multa nerabdare, capitolul final a fost parcurs inainte de a se ajunge la el.

LXVIII

– Iti spun drept, zise pisica, nu ma intereseaza cine stie cat.

– Rau faci, spuse soricelul. Sunt inca tanar, si-am fost bine hranit pana-n ultima clipa.

 

– Si eu sunt bine hranita, spuse pisica, si n-am deloc chef sa ma sinucid, asa ca vezi de ce mi se pare nefiresc.

– Asta fiindca nu l-ai vazut, spuse soricelul-

– Ce face? intreba pisica.

Nu era prea doritoare sa afle. Era cald si firele de blana ii erau toate perfect elastice.

– Sta pe malul apei, spuse soricelul, asteapta si, la o anumita ora, se duce pe scandura si se opreste la mijlocul ei. Vede ceva.

– Nu poate sa vada mare lucru, spuse pisica. Cine stie, vreun nufar.

– Da, spuse soricelul, asteapta sa iasa la suprafata ca sa il ucida.

– E o tampenie, spuse pisica. Nu prezinta nici un interes.

– Dupa trecerea orei, continua soricelul, se intoarce la mal si priveste fotografia.

– Nu mananca niciodata? intreba pisica.

– Nu, spuse soricelul, si slabeste din ce in ce si pot sa-ndur asta. Intr-o buna zi, are sa faca un pas gresit tot mergand pe scandura aceea lunga.

– Si ce te doare pe tine? intreba pisica. Atunci e nefericit?

– Nu e nefericit, spuse soricelul, e indurerat. Si asta nu pot s-o-ndur. Si pe urma are sa cada-n apa, se apleaca prea mult.

– Atunci, daca asa stau lucrurile, iti fac cu placere serviciul asta, dar nu stiu de ce spun „daca asa stau lucrurile”, findca nu pricep o iota-

– Ce buna esti, spuse soricelul.

– Baga-ti capul in botul meu, spuse pisica, si asteapta.

– O sa dureze mult? intreba soricelul.

– Pana ma calca cineva pe coada, spuse pisica; imi trebuie un reflex rapid. Dar o s-o las sa atarne, nu-ti fie frica.

Soricelul departa falcile pisicii si isi vari capul intre dintii ascutiti. Si-l retrase apoi imediat.

– Ia spune-mi, intreba el, ai mancat rechin azi dimineata?

– Asculta, spune pisica, daca nu-ti place, poti sa-ti vezi de drum. Toata chestia asta ma calca pe nervi. O sa te descurci singur.

Parea suparata.

– Nu te simti jignita, spuse soricelul.

Isi inchise ochisorii negri si-si puse la loc capul, in pozitia cuvenita. Pisica isi aseza cu precautie caninii oteliti pe grumazul molcut si sur. Mustatile negre ale soricelului se impleteau cu ale ei. Isi intinse coada stufoasa si-o lasa lungita pe trotuar.

Veneau cantand douasprezece fetite oarbe de la orfelinatul Iulian Apostolicul.

5 gânduri despre „Spuma zilelor

  1. Nuuu!… Îngrozitor de tristă carte, nu cred c-o s-o recitesc. M-am amuzat copios, în schimb, cu „Smulgătorul de inimi” şi „Toamnă la Pekin”. (Şi, hm, nu-i genul de carte de citit pe cursa Bucureşti-Düsseldorf sau în săli de aşteptare… Cum or putea unii, dom’le?…)

Lasă un răspuns la A. Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s