Stare de luni dupa-amiaza

Imi este dor de zilele in care purtam rochita rosie cu geamuri si mergeam cu picioarele goale prin iarba la cules de musetel si coada soricelului.

N-am inteles niciodata de unde vine denumirea de „coada soricelului”. Poate din cauza tulpinii aspre si paroase sau pentru ca este prea incapatanata si nu se lasa decat smulsa cu tot cu radacina, ceea ce era un chin pentru mainile unui copil. Imi amintesc cum imi desartam buzunarele pline cu musetel pe prispa bunicilor si le lasam la uscat, iar coada soricelului statea intotdeaua sus, agatata, intr-un manunchi.

Un gând despre „Stare de luni dupa-amiaza

  1. O mică nedumerire: „nu se lasa decat smulsa cu tot cu radacina” – deci, şi coada unui şoricel, la rândul ei, e încăpăţânată şi nu se lasă smulsă decât cu „rădăcină”?

    Rochiţă cu geamuri – s-ar zice că de mică aveai pasiunea calculatoarelor, purtai rochiţe cu Windows… Probabil de aici şi asocierea cu şoarecele din text – e vorba de mouse, fără îndoială…

Lasă un răspuns la A. Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s