Spuma zilelor

 

citita in tren sau autobuz, in diferite sali de asteptare sau mangaindu-l pe Smucky, dar niciodata in pauza de masa sau inainte de culcare. De prea multa nerabdare, capitolul final a fost parcurs inainte de a se ajunge la el.

LXVIII

– Iti spun drept, zise pisica, nu ma intereseaza cine stie cat.

– Rau faci, spuse soricelul. Sunt inca tanar, si-am fost bine hranit pana-n ultima clipa.

Citește în continuare „Spuma zilelor”

Stare de luni dupa-amiaza

Imi este dor de zilele in care purtam rochita rosie cu geamuri si mergeam cu picioarele goale prin iarba la cules de musetel si coada soricelului.

N-am inteles niciodata de unde vine denumirea de „coada soricelului”. Poate din cauza tulpinii aspre si paroase sau pentru ca este prea incapatanata si nu se lasa decat smulsa cu tot cu radacina, ceea ce era un chin pentru mainile unui copil. Imi amintesc cum imi desartam buzunarele pline cu musetel pe prispa bunicilor si le lasam la uscat, iar coada soricelului statea intotdeaua sus, agatata, intr-un manunchi.

Despre iepuri si morcovi

Germania e tara cu o multime de iepuri…salbatici. Sunt peste tot, pe strada, pe autostrada, la tara, la oras, la mine in curte. (Smucky a incercat sa se imprieteneasca cu ei dar nu i-a prea reusit. De fapt copiii din curte spuneau ca ar fi vrut sa-i manance…. dar eu nu-l cred pe Smucky in stare de asa ceva!)

Pe de alta parte, mancatul morcovilor este „sport national” in Germania. Morcovul este servit ca un fruct, inainte sau dupa masa, in autobuz, la birou, in tren, la sedinta, oriunde si oricand. Si la aprozar gasesti doua tipuri de morcovi: morcovi pentru gatit si pentru rontait. Sanatate curata! :)