A, e departe de mine gandul de a te chinui daaaar… nu exista nici un “teanc”. :))
Pentru mine fiecare fotografie are o parcurgere speciala si menirea de a-mi transmite o emotie, o bucurie, o tristete… o stare.
Vacanta asta a fost un buchet de stari multicolore si nu un… marşrut. :))
Adevărat, adevărat. Atâta doar că, atunci când merg undeva, fac vreo câteva zeci de fotografii, ca să fiu sigur că am din ce să aleg vreo 3-4 bune acasă. Şi vorbesc de digital unde, de bine, de rău, poţi verifica pe display încadrarea subiectului, expunerea etc. Pe film riscul e şi mai mare: să crezi că ai nişte comori înăuntru şi la developare – depresie!
Sunt de acord că Provenţa e “un buchet de stări multicolore”. Şi n-ai văzut-o primăvara, când îţi răpeşte sufletul şi fuge cu el!
Mie mi se pare mai fain asa… cand ai 100 de fotografii nu mai stii la care sa te uiti. Si eu fac cateva sute de fotografii cand plec pe undeva… dar aleg una sau 2 si alea sunt pozele care-mi aduc aminte de plimbarea respectiva.
@A.: Daca e vorba de selectii… eu aplic o alta “tehnica”: ma uit pe ele imediat – cele digitale binenteles :P – vad cam ce imi place si ce nu, le las cateva zile “la dospit” dupa care le parcurg din nou. Cred ca trecerea timpului schimba un pic si felul de a privi fotografia.
Pe teritoriul francez am incercat, cu mici abateri, sa urmarim drumul lui Napoleon.
Iulia, de ce ne tot chinuieşti cu fărâmiţe, în loc să pui tot teancul pe Picasa sau Flickr şi să ne dai adresa, îmm?
A, e departe de mine gandul de a te chinui daaaar… nu exista nici un “teanc”. :))
Pentru mine fiecare fotografie are o parcurgere speciala si menirea de a-mi transmite o emotie, o bucurie, o tristete… o stare.
Vacanta asta a fost un buchet de stari multicolore si nu un… marşrut. :))
Adevărat, adevărat. Atâta doar că, atunci când merg undeva, fac vreo câteva zeci de fotografii, ca să fiu sigur că am din ce să aleg vreo 3-4 bune acasă. Şi vorbesc de digital unde, de bine, de rău, poţi verifica pe display încadrarea subiectului, expunerea etc. Pe film riscul e şi mai mare: să crezi că ai nişte comori înăuntru şi la developare – depresie!
Sunt de acord că Provenţa e “un buchet de stări multicolore”. Şi n-ai văzut-o primăvara, când îţi răpeşte sufletul şi fuge cu el!
Mie mi se pare mai fain asa… cand ai 100 de fotografii nu mai stii la care sa te uiti. Si eu fac cateva sute de fotografii cand plec pe undeva… dar aleg una sau 2 si alea sunt pozele care-mi aduc aminte de plimbarea respectiva.
Cred ca pe casa din mijloc din prima poza apare umbra unui felinar?
Daca nu suntem indiscreti, ce traseu ati avut pe teritoriul francez?
@A.: Daca e vorba de selectii… eu aplic o alta “tehnica”: ma uit pe ele imediat – cele digitale binenteles :P – vad cam ce imi place si ce nu, le las cateva zile “la dospit” dupa care le parcurg din nou. Cred ca trecerea timpului schimba un pic si felul de a privi fotografia.
Pe teritoriul francez am incercat, cu mici abateri, sa urmarim drumul lui Napoleon.